Blog papetarie

STIRI:

FIRMA DE PAPETARIE , EXECUTA LA COMANDA FITZUICI

Firma de papetarie , executa la comanda fitzuici la orice materie si orice marime . Garantam nota peste 5 .
Dam lectii de chiul , garantam scaderea notei la purtare .

RUBRICA DE ANUNTURI:
Schimb urgent loc in banca . De preferat liceele Shaguna , Meshota , Unirea  , rand la geam , 7/7 , captushita cu guma de mestecat pe interior , include fitzuici la bio si latina shi un caiet uitat in pupitru , doua lectii la istorie pe banca , putin scrijelita in partea dreapta .
Scluptor in lemn ‘de banca de shcoala’ , distins cu scaderea notei la purtare si mentiune pentru parintzi, vand unelte perfectzionate .

Pt. contact anuntl@chiul.ro

Istoria hârtiei

Imaginaţi-vă pentru o clipă cum ar arăta lumea fără hârtie şi vă veţi da seama de importanţa acesteia şi de impactul pe care l-a avut asupra omenirii. În mod evident, dorinţa de a comunica a apărut înaintea mijloacelor practice de a o face. Oamenii au început să-şi comunice ideile şi informaţia folosind tăbliţe de lut, mătase, bronz, plăci acoperite cu ceară sau alte materiale. Desigur, şi aceste metode erau bune, dar materialul era greu de folosit şi adesea costisitor, două caracteristici care au dispărut odată cu inventarea hârtiei.
Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi, judecând după numărul mare de papirusuri ce mai există şi în prezent, destul de trainic.

Cum arăta hârtia de papirus? Imaginaţi-vă nişte foi de 20-25 cm lăţime şi 30 cm lungime, de culoare alb-gălbui. Din vechime hârtia de papirus avea mai multe calităţi, cele mai importante privind scopul propus, anume scrierea, constau în aceea că ele erau deschise la culoare, subţiri, lucioase, rezistente, ca hârtia bună de azi.
Din cuvântul papirus derivă hârtia modernă în plan lingvistic. Din latinescul papyrus s-a format papier (franceză), papier (germană), paper (engleză). În limba română denumirea respectivă nu a derivat din latină, întrucât cuvântul hârtie are ca etimol slavul vechi chartij.
Papirusul era hârtia obţinută din plante. Cea dintâi hârtie din deşeuri a fost inventată înChina în anul 105 de un secretar de la Curtea Imperială, pe nume Tsai-lun. Înainte de această inventie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de bambus, care erau prea grele. Tsai-lun a inventat o alternativă mai ieftină şi mai uşoară. El a anunţat Curtea că produsese hârtia, un amestec de resturi textile şi de foste plase pescăreşti. Mulţumiţi de produsul relativ neted şi flexibil, chinezii au aplicat în continuare formula, aducându-i mici modificări de-a lungul timpului. Însă hârtia a migrat spre vest cu viteza melcului, ajungând în Asia Centrală abia în anul 751, iar în Bagdad şi Damasc în 793.
Odată cu introducerea hârtiei în Orientul Apropiat, materialul cafeniu, care nu era încă înălbit, adus în Spania de invadatorii arabi, începe să se răspândească în Europa. În Spania, cea mai veche fabrică de hârtie cunoscută, a fost cea de la Jatira (Valencia) care funcţiona în 1150. Curând, în Spania, Italia, Franţa şi Germania au apărut manufacturi de producere a hârtiei, iar odată cu inventarea tiparului în jurul anului 1450, cererea pentru acest produs a crescut exponenţial.
Multă vreme hârtia era obţinută din haine vechi, zdrenţe şi alte materiale textile, numai că, treptat, cei care o produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În această situaţie, devenea imperios necesară inventarea unei noi metode de obţinere a hârtiei. Francezul Antoine Ferchault de Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile îşi construiesc stupii. Astfel şi-a făcut apariţia pasta de lemn. Curând, procesul de obţinere a pastei de lemn avea să elibereze definitiv industria hârtiei de dependenţa sa faţă de zdrenţele de bumbac şi in. Înălbirea hârtiei pentru producerea unor coli imaculate a fost introdusă în procesul de producţie curând după descoperirea clorului în 1774. În felul acesta se năştea hârtia modernă, tehnologia de producere rămânând aproape neschimbată timp de peste 150 de ani.
Referitor la ţara noastră, vom constata că în spaţiul românesc, primele mori de hârtie datează din secolul al XVI-lea, când în Transilvania, în 1539, funcţiona o moară de hârtie la Orlat, lângă Sibiu. În Moldova hârtia s-a produs cu începere din 1583, iar în secolul al XVII-lea ea se fabrica şi în Ţara Românească (la Câmpulung prin 1643 şi Călimăneşti din 1646). Primele fabrici mari de hârtie în România vor fi deschise în secolul al XIX-lea la Buşteni în anul 1882 şi la Bacău în 1886.

Sursa:www.istoriiregasite.wordpress.com

Creionul a devenit un obiect atat de comun, incat nu ne gandim niciodata ce istorie se afla in spatele lui sau cum este realizat. Cu toate astea, este extrem de interesant de stiut povestea care vine odata cu acest instrument care da farmec scrisului de mana, precum si tehnologia de fabricare extrem de simpla.

Scrisul cu creionul, un obicei adoptat la scara larga

Povestea creionului

Mina creionului a fost descoperita in 1554 in Anglia iar oamenii scriau initial cu grafitul infasurat in sfoara, pentru a nu se murdari pe maini. Mai tarziu a inceput productia locala de creioane cu mina de grafit, pentru ca, mai apoi, sa se treaca la productia in masa. Prima productie in masa s-a realizat in anul 1662, la Nurnberg, in Germania. O suta de ani mai tarziu, in 1795, procesul de fabricare a fost patentat de francezul Nicolas Conte. Chimist de meserie, Conte folosea un amestec ars de argila si grafit pe post de mina, pe care il lipea de invelisul din lemn. In timp, creioanele au devenit un instrument de baza atat pentru scriitori, cat si pentru artistii plastici.

La scurt timp a venit si guma de sters. Charles Goodyear a fost cel care a vulcanizat cauciucul astfel incat sa nu se mai deterioreze si a si patentat procesul in anul 1844, inlesnind productia in masa a acestui obiect util. Pana la atasarea gumei la capatul creionului nu a fost decat un pas. In 1858, americanul Hyman Lipman vine cu ideea care, insa, nu i-a fost patentata, dar care a fost adoptata la scara larga.

Creioanele cu guma de sters, o inventie veche de peste 150 de ani

Cum se fac?
Pentru ca procedeul de fabricare este, pentru majoritatea, un mister, trebuie mentionat faptul ca, in realitate, creioanele se fac foarte simplu in prezent. Istoria creionului a inregistrat mai multe practici de-a lungul timpului care, insa, s-au simplificat treptat. Metoda initiala la care acum s-a renuntat presupunea taierea si modelarea minei de grafit astfel incat sa intre perfect in santul de forma dreptunghiulara din lemn. Surplusul de grafit se taia si deasupra se aseza o bucata de lemn. In prezent se folosesc tije cilindrice de grafit

Cum se fac creioanele, in 12 pasi simpli

1. O bucata de lemn de cedru este taiata sub forma unui paralelipiped.
2. Paralelipipedul din lemn este, mai apoi, taiat in felii.
3. Fiecarei felii ii sunt trasate linii la distante egale.
4. Urmand liniile trasate, sunt taiate santuri pe lungul fiecare felie de lemn.
5. In fiecare sant sunt asezate minele de grafit.
6. O a doua felie este asezata peste cea cu minele, rezultand un “sandwich”
7. Sandwich-urile sunt frezate si pilite pentru a da forma specifica creionului.
8. Sandwich-urile sunt taiate, rezultand bucati individuale, creioanele propriu zise.
9. 10. 11. 12. Creioanele sunt vopsite, aspectul este finisat, iar intr-unul dintre capete este atasat suportul metalic in care intra guma de sters.

Artisti celebri, utilizatori constanti de creioane
Printre figurile marcante care, de-a lungul istoriei, au folosit creionul se afla Thomas Edison, Vincent van Gogh sau John Steinbeck. Edison avea creioane speciale, facute la comanda de catre Eagle Pencil. Fiecare creion avea 7,6 cm lungime, era mai gros decat creioanele obisnuite iar mina era mai moale. Van Gogh era un fan absolut al creioanelor Faber, considerandu-le superioare celor Carpenters. Scriitorul John Steinbeck era un infocat utilizator al creioanelor. Se spunea ca folosea pana la 60 de bucati pe zi, iar pentru scrierea romanului East of Eden i-au trebuit mai bine de 300 de creioane.

Vladimir Nabokov obisnuia sa rescrie cu creionul tot ceea ce publicase pana atunci. Johnny Carson, comedian si realizator de emisiuni de televiziune american, avea obiceiul sa se joace cu creionul in timpul emisiunii si, pentru a nu se accidenta, beneficia de creioane cu guma de sters atasata la ambele capete. Lui Roald Dahl ii placeau numai creioanele cu invelisul galben. Avea la dispozitie cate sase creioane ascutite cu care se apuca sa scrie si le ascutea doar cand toate cele sase se toceau si nu mai puteau fi folosite.
sursa:www.roportal.ro

Definitie si scurt istoric
In timp ce stiloul este un obiect care functioneaza pe baza unei substante lichide, cerneala, pixul este de fapt un “stilou emancipat” – el se foloseste de o mica sfera rotativa realizata din otel, alama sau dintr-un aliaj cu wolfram pentru a dispersa cerneala in timp ce este utilizat la scris. Diferenta esentiala consta in faptul ca la cerneala pixului este total diferita de cea folosita de stilou, care se usuca greu si risca sa pateze foaia de hirtie.
Meritul de a fi inventat pixul i-a fost atribuit ziaristului ungur Laszlo Biro, care, considerind stiloul un obiect depasit si ineficient, a crezut in ideea realizarii unei unelte de scris la care cerneala sa se usuce imediat ce penita a atins hirtia. Ideea modului in care ar putea realiza un nou tip de instrument de scris i-a venit lui Biro in timp ce vizita o tipografie, unde a observat cum cerneala folosita pentru tiparirea ziarelor se usuca foarte repede, imediat ce ziarul a iesit de sub tipar. Cum intentiona sa utilizeze o cerneala diferita de cea pentru stilou, care sa se usuce mult mai repede, Biro a avut ideea aplicarii la noul instrument a unei mici sfere metalice, la capatul dispozitivului in care se afla cerneala. Aceasta sfera avea doua functii: impiedica cerneala sa se usuce in interiorul rezervorului si de asemenea controla si regla scurgerea ei pe foaia de hirtie.
In iunie 1943, Biro si fratele sau Georg, un chimist, au realizat primele modele comerciale de pixuri, care purtau denumirea ziaristului maghiar. In scurt timp de la lansarea pe piata a acestor obiecte, guvernul britanic a cumparat dreptul de a realiza la rindul sau pixuri la scara larga, pentru a le distribui celor care lucrau in aviatie, deoarece se observase ca la altitudini mari stilourile curgeau si nu se mai puteau utiliza. Pixurile s-au bucurat de un mare succes in rindul britanicilor, ceea ce a facut ca instrumentul inventat de Biro sa se raspindeasca pretutindeni in Europa si sa fie fabricat la scara larga in mai multe tari. Acest lucru a facut ca in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, pixurile sa fie cele mai utilizate instrumente de scris in armata.
In Statele Unite, Milton Reynolds a fost cel care in 1945 a reprodus la scara larga inventia lui Biro si din prima sa “productie” a vindut nu mai putin de 10.000 de exemplare.
In primii ani  de la aparitia lor, pixurile erau scumpe, deoarece procesul realizarii lor era destul de costisitor, si de aceea nu erau accesibile oricui. Tot in 1945, francezul Marcel Bich, stabilit in Statele Unite, a simplificat procesul industrial de fabricare a pixurilor si a reusit sa fabrice o serie de modele care sa se vinda la un pret mic si deci care sa fie accesibile oricarei categorii sociale. In 1949 el a introdus aceste pixuri, pe care le-a denumit “BIC” pe piata europeana si s-a bucurat de un real succes.

Principiu de functionare
Cheia bunei functionari a unui pix si de asemenea a succesului sau consta bineinteles in sfera metalica. Ea actioneaza ca un fel de regulator intre materialul pe care se scrie si cerneala din interiorul instrumentului. Sfera se roteste si asigura fluiditatea cernelii si se alimenteaza din rezervorul cu cerneala (de obicei un tub mic din plastic sau metalic). Sfera este mentinuta la locul ei fiind incastrata intr-un locas. In timp ce virful pixului se misca pe hirtie, sfera se roteste si gravitatia forteaza cerneala sa curga prin rezervor si apoi prin sfera, dupa care aceasta este transferata pe hirtie. Din cauza ca virful pixului este minuscul si subtire, este greu pentru un necunoscator sa-si dea seama cum functioneaza sfera si locasul care o fixeaza. Pentru a intelege acest principiu mai bine este suficient sa se observe atent cum functioneaza un deodorant cu bila, care este realizat pe baza aceluiasi princpiu ca si pixul.
Exemplare neobisnuite
Tehnologia de realizare a pixului a evoluat in timp in mod spectaculos, acest instrument de scriere fiind adaptat la cele mai neobisnuite situatii. Cele mai spectaculoase tipuri de pixuri sint pixul spatial si cel “simpatic”.
Pixurile spatiale sint descrise ca “instrumente de scris cu presiune”. Mai precis, cerneala acestor pixuri este diferita de cea folosita de obicei la asemenea instrumente de scris si este de fapt o substanta viscoasa si totodata elastica. Sfera metalica cu care este prevazut acest tip de pix trebuie sa se roteasca in asa fel incit cerneala sa se lichefieze si sa se transfere pe hirtie, fara probleme. Pixul spatial este realizat in asa fel incit sa poata fi utilizat in orice mediu, atit in spatiu cit si sub apa si sa scrie pe orice suprafata. Pixurile spatiale sint mult mai rezistente decit cele obisnuite, estimindu-se ca ele pot fi folosite pe o perioada de 100 de ani. Ele sint utilizate de astronautii americani inca de la sfirsitul anilor ’60.
Pixurile cunoscute sub denumirea de “simpatice” au aparut in 1980 si au devenit populare prin faptul ca datorita cernelei cu care erau alimentate, puteau avea aceeasi functie ca si un creion. Diferenta intre un pix obisnuit si aceste modele consta in faptul ca scrierea realizata cu acest instrument poate fi stearsa cu ajutorul unei radiere obisnuite dupa 10 ore. Cerneala cu care sint alimentate aceste pixuri este neagra sau colorata si iese foarte usor in evidenta pe foaie, fiind mai stridenta decit cerneala obisnuita. Ea contine in proportie de 45 la suta cauciuc natural care este dizolvat in solventi organici, prin fierbere.
evenimentul.ro

Din 1993 magazinele de papetarie Activ sta la dispozitia clientilor sai cu oferte si preturi atractive.

• gama produselor de papetarie comercializate este foarte variata oferind astfel posibilitatea clientului de a face alegerea corecta.
• marci precum  Noki,Foska,Cleanlike,Gelstik ,Aero,Legend etc. sunt importate prin depozitul nostru ce face distributie la nivel national, facilitandu-ne cele mai bune conditii oferite de la furnizori si avind astfel garantia celor mai bune preturi!
• comercializam de asemenea si pe cele mai cunoscute marci din domeniu: Staedtler(Germania), Pilot(Japonia), Aero(Slovenia), Noki(Turcia), Uni-ball(Mithubishi pencil(Japonia), Maped(Franta), Foska(China), Rotring(Germania), Pelikan(Germania), Koh-i-noor(Cehia), Herlitz(Germania), etc.
• toate produsele sunt livrate rapid, pt. ca sunt in stoc.

Oricind doriti puteti sa ne vizitati (nu numai virtual) si sa va convingeti de calitatea produselor noastre, asta in cazul in care nu ne cunoastem deja!
Retineti!: Noi nu facem doar livrari in 24h, facem si returul daca marfa nu va place!
P.s. V-am spus toate astea ca sa stiti de la cine comandati, nu avem doar poze pe net si “layout” frumos, nu existam doar virtual!!! Suntem reali !!!

Va asteptam!

ACTIV in colaborare cu Pigna a organizat o super tombola in cele doua magazine de papetarie, respectiv in Str.Stelea Spataru nr.1 si Calea Calarasilor nr.315.
Am desemnat castigatorul marelui premiu constand intr-o bicicleta DHS.Numele lui este Pricopie Cristian.
Multumim tuturor pentru participare si va asteptam la urmatoarele concursuri!

View Larger Map

View Larger Map